Am vorbit despre cele mai importante şi urgente teme de mediu locale – podul de la Pecica, a cărui construcţie s-a demarat fără aviz de mediu şi care generează deja un impact de mediu negativ, şi spaţiile verzi din oraş, care intră la apă pe zi ce trece.

A fost o dezbatere pe fond, fiindcă atât reprezentanţii ONG-urilor, cât şi colegii din USL Arad au vorbit deschis, căutând împreună căi de a stopa aceste acte criminale la adresa mediului. Una dintre concluziile cele mai importante care s-au tras este chiar aceea că, pentru a avea politici de mediu cu adevărat eficiente, este nevoie să renunţăm la a mai considera problematica una abstractă, strict legată de centru, fiindcă ea are legătură în primul rând cu viaţa de zi cu zi a oamenilor şi a comunităţilor. Sper să găsim în perioada următoare soluţii pentru a opri aceste demersuri care le fac mult rău arădenilor, prin ciuntirea vegetaţiei şi lipsa de gândire cu privire la efectul pentru mediu a unor proiecte de infrastructură.

Trăgând linie, pot spune că reuniunea de la Arad a fost un succes care mă încurajează să continuăm proiectul întrunirilor regionale ale Forumului. Ne pregătim să organizăm cât mai curând şi alte dezbateri similare.

Mulţumiri deosebite colegilor mei Dorel Căprar şi Ciprian Luca, dar şi colegilor liberali, respectiv reprezentanţilor societăţii civile, care au participat şi au susţinut acest demers al Forumului Naţional al Ecologiştilor la Arad!

Sub titlul ”Am decis să nu am copii din motive de mediu”, Lysa Hymas propune un nou concept: GINK (green inclinations, no kids). Ce înseamnă asta? Pe scurt, spune ea: “de departe cea mai importantă contribuție pe care o pot aduce pentru un mediu mai curat este să nu aduc pe lume niciun mini-me”. Ce provocare!

Lisa pornește de la constatarea că impactul asupra mediului – adica amprenta de carbon pe care o lasă un american din upper-middle class este 200 de ori mai mare ca amprenta medie a unui etiopian, de 12 ori mai mare decât media în India și de două ori mai mare ca amprenta medie a unui britanic.

În schimb, spune Lisa, dacă o femeie săracă din Uganda are încă un copil, ea ar putea să micșoreze șansele familiei ei de a ieși din sărăcie și să mărească dificultățile comunității din care face parte în a asigura membrilor săi apă curată sau mâncare. Însă, prin asta cu siguranță nu împovărează în mod semnificativ mediul, la nivel global, așa cum se întâmplă atunci când un american are un copil (căruia îi trebuie o mulțime de lucruri). In cuvintele ei: “când cineva ca mine are un copil…Atenție! Haine, gadget-uri, zorzoane, o casă mai mare, o mașină mai mare, benzină din Orientul Mijlociu, cărbune din Columbia, bumbac plin de pesticide din Egipt, soia modificată genetic din Brazilia. Și apoi, când copilul are la rândul lui copii, spală, clătește și repetă operațiile (bineînțeles în apă caldă). Chiar și fără să încercăm, noi, americanii înghițim resurse din fiecare colț al pământului și apoi scuipăm 99 la sută sub formă de poluare”. Impresionant, nu?

Așa că autoarea concluzionează că, din punctul ei de vedere, cea mai importantă contribuție pe care o poate aduce pentru protecția mediului este aceea de a nu avea copii. Dar, spune Lisa, această decizie este pentru moment complicată de presiunea societății, care, deși a făcut progrese substanțial vis-à-vis de libertatea de reproducere, nu acceptă încă ideea de GINK.

Interesant, nu-i așa? Voi ce părere aveți despre conceptul pe care îl promovează Lisa?

Amenințările la adresa securității mediului sunt deja de câteva decenii o preocupare majoră pentru toate statele și organismele internaționale. În ultimii ani, însa, ele au devenit un motiv de îngrijorare și pentru milioane de oameni din toate colțurile lumii. Catastrofa nucleară din Japonia, dezastrul din Golful Mexicului, dar și accidentul ecologic petrecut anul trecut în Ungaria, foarte aproape de granițele României, sunt numai exemplele cele mai recente și cele mai mediatizate ale amenințărilor de mediu cu care se confruntă în prezent comunitatea internațională.

România nu este ferită de aceste amenințări, iar securitatea mediului trebuie să devină o componentă importantă a strategiei de securitate natională și, în același timp, un principiu fundamental al dezvoltării durabile. Sunt una dintre susținătoarele ideii potrivit căreia ministrul Mediului trebuie să devină membru în Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Cred cu tărie că politicile de mediu și securitatea mediului merită un loc mult mai important în prioritaățile de dezvoltare ale statului roman.

Voi ce credeți? Ar trebui ministrul Mediului, indiferent cum s-ar numi acesta, să fie membru al CSAT?

Legea interzice desfășurarea picnic-urilor pe spațiile verzi publice, cu excepția zonelor amenajate în acest sens. Administratorii acestor spații de picnic vor fi obligați să le delimiteze clar, să pună la dispoziția cetățenilor locuri speciale pentru aprins focul, containere de colectare selectivă a deșeurilor, precum și toalete ecologice. Toate amenajările vor fi făcute asigurând o intervenție minimă asupra naturii, fără să fie permise defrișările, modificări ale cursurilor de apă sau ridicarea de construcții (cu excepția celor temporare).

Administratorii vor fi obligați să verifice zilnic zonele de picnic și imediata vecinătate a acestora, pentru a se asigura că nu sunt aduse prejudicii naturii. Utilizatorii zonelor de picnic vor trebui, printre altele, să arunce deșeurile în containerele amenajate și să păstreze liniștea, ordinea și curățenia. Orice nerespectare a prevederilor Legii Picnicului va fi sancționată cu amenzi între 100 și 50.000 de lei.

Spaţiile verzi sunt parte integrantă a oricărui oraş modern, european. Fie că sunt parcuri, spaţii de joacă, păduri sau zone verzi în jurul spaţiilor urbane, acestea sunt resurse vitale pentru o comunitate. Oferind oportunităţi de recreere şi relaxare, spaţiile verzi contribuie la îmbunătăţirea vieţii comunităţii locale.

Norma de spaţiu verde de 26 metri pătraţi pe cap de locuitor reprezintă un minim acceptat în Uniunea Europeană, în condiţiile în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o suprafaţă de 50 metri pătraţi.

În prezent, Buzăul beneficiază de 172,5 hectare de spaţii verzi, fiecăruia dintre cei 138.000 de buzoieni revenindu-i aproximativ 12,5 metri pătraţi de spaţiu verde, respectiv aproximativ o jumătate din normele internaţionale acceptate.

Ţinând cont de cele de mai sus, cred că e de datoria noastră să milităm pentru o corectă distribuţie a spaţiului verde într-un oraş aflat într-o continuă dezvoltare.

Pentru următorii patru ani, Primăria municipiului Buzău, împreună cu parlamentarii PSD, şi-au propus dublarea spaţiului verde. În calitate de deputat PSD de Buzău voi susţine acest proiect şi mă voi implica în mod activ în dezvoltarea sa.

Buzăul nu este încă un oraş european dacă ne gândim în termeni ecologici, de mediu. Pentru a transforma Buzăul într-un oraş verde este nevoie de o strategie clară pe care să o urmărim apoi pas cu pas pentru a ne asigura că aceasta va fi respectată.

Nu trebuie să uităm că fiecare buzoian are dreptul la un aer proaspăt!