Cifrele privind calitatea apei în țările lumii sunt, fără îndoială, alarmante: 884 de milioane de oameni nu au acces la apă curată și mai mult de 2,6 miliarde nu au acces la sisteme de salubrizare corespunzătoare. Consecințele imediate ale acestor cifre sunt acelea că 1,5 milioane de copii sub 5 ani mor anual și 443 de milioane de zile școlare sunt pierdute în fiecare an, ca urmare a bolilor provocate de apa impura și lipsa unei salubrizări corespunzătoare.

Cifrele spun totul, iar ONU a remarcat deja acest lucru recunoscând în 2010, dreptul la apă și salubrizare pentru toți. Adunarea Generală a ONU recomanda atunci ca statele și organizațiile internaționale să găsească soluții și resurse financiare pentru ca apa să fie sigură și curată. Dar implementarea efectivă a acestui drept nu a putut fi realizată, atâta timp cât la nivel comunitar legislația nu o permite. Din acest punct de vedere, inițierea unor dezbateri la nivelul Uniunii și a instituțiilor ei este binevenită.

Ajungerea la un consens la nivel comunitar pe această temă este importantă, mai ales pentru lărgirea accesului la serviciile de apă şi salubrizare în toată lumea. Cum? Prin includerea realizării accesului universal la serviciile de apă şi salubrizare în politica UE de dezvoltare şi prin atribuirea unei ponderi mai mari în cadrul Asistenţei oficiale pentru dezvoltare (AOD) acordate pentru îmbunătăţirea serviciilor de apă şi salubrizare.

Remarc, nu în ultimul rând, că la numai câteva luni de la intrarea în vigoare a posbilității ca cetățenii europeni să lanseze inițiative europene, sunt înregistrate la nivel comunitar deja 6 inițiative. Sunt plăcut impresionată să constat că una dintre aceste prime inițiative are ca obiect o temă importantă de mediu și că plecând de la o problemă semnalată de cetățeni se vor crea premisele unei
dezbateri.

La noi, s-a plecat în 2009, timid, de la doar 14 participanţi la o întâlnire, în cadrul căreia aceştia s-au angajat mai mult simbolic să contribuie la curăţarea României şi să ralieze şi ei România la “Let’s Do It,World!”. Rezultatul a fost peste aşteptări: 200 000 de voluntari au ieşit la curăţenie pe 25 septembrie 2010 şi 300 000 de persoane pe 24 septembrie 2011.

41 de judeţe au fost curăţate de echipa „Let’s Do It, Romania!” şi 45% din teritoriul ţării a putut fi acoperit de proiect în 2010. S-au implicat 1776 de şcoli, 1657 de primării, 225 de ONG-uri. Greu nu?! Da, dar şi rezultatele au fost pe măsură: 447.985 de saci de deşeuri menajere + 248,7 tone de deşeuri din construcţii! Aşa, parcă mai căpătăm curaj, nu?

Conceptul de „curățenie în toată țara” a fost lansat de Estonia în 2008 şi şi l-au însuşit apoi numeroase alte state. Dacă ne uităm la numărul de voluntari mobilizaţi de fiecare ţară în anii precedenţi, vom fi extrem de plăcut impresionaţi să vedem că România ocupă un loc fruntaş, alături de Letonia şi Slovenia la mobilizarea voluntarilor pentru curăţenie. Deci, chiar se poate şi la noi! Vă las însă să vă convingeţi singuri, ascultând Imnul ”Let’s Do It, Romania!”

Este uşor să spunem ”Let’s Do It!”, este entuziasmant să ne gândim că ar putea deveni realitate, este cel mai greu însă să trecem la acţiune. Dar cum este să spunem ”We Did It, Romania!” Eu zic că merită să vedem cum este!

Aş aminti că printre temele majore abordate de candidaţi s-a numărat şi energia nucleară. Apropo de responsabilitate, Sarkozy se bate cu pumnul în piept că este un preşedinte responsabil, dar afirmă în acelaşi timp că energia nulcleară este un atu al Franţei. În schimb, candidatul socialist, Hollande, promite că va reduce cu 50% ponderea energiei nucleare până în 2025 şi că va închide o centrală nucleară (Fessenheim) în următorul mandat.

Nu ştiu dacă această ultimă dezbatere televizată ar putea să conteze semnificativ în schimbarea intenţiei de vot a francezilor. Un sondaj online al unui site dedicat alegerilor prezidenţiale, a strâns, în numai 15 ore de la dezbatere, 165.000 de opinii. Dintre acestea, aproximativ 20% arătau că duelul Hollande vs. Sarkozy nu i-a putut determina să-şi schimbe opţiunea de vot. Constat că e un procent destul de mare şi, la oboseala cu care s-a afişat Sarkozy, aş înclina să cred că cei care îşi schimbă opţiunea de vot în urma dezbaterii, vor înclina în favoarea lui Hollande. Dar vă las să vă dumiriţi singuri, prezentându-vă mai jos tablourile celor doi candidaţi, făcute chiar de ei înşişi.

Preşedintele Francois Hollande, în 18 puncte

1. Un preşedinte care îi respectă pe francezi!
2. Un preşedinte care nu vrea să fie preşedintele tuturor şi responsabil pentru nimic!
3. Un preşedinte care nu va fi şeful majorităţii!
4. Un preşedinte care nu va participa la colectarea de fonduri pentru propriul partid într-un hotel parizian!
5. Un preşedinte care va face ca justiţia să funcţioneze independent!
6. Un preşedinte care nu are pretenţia de a numi directorii posturilor publice de televiziune şi care va lăsa această prerogativă unor instanţe independente!
7. Un preşedinte care va face în aşa fel încât comportamentul său tot timpul exemplar!
8. Un preşedinte care nu va avea pretenţia la imunitate pentru faptele penale comise în exercitarea funcţiei sale.
9. Un preşedinte care va alcătui un guvern paritar: câte femei, atâţia bărbaţi!
10. Un preşedinte care va impune un cod deontologic pentru miniştri, pentru a nu se afla în conflict de interese!
11. Un preşedinte care va interzice cumulul de mandate: de exemplu, mandatul de ministru cu mandatul local!
12. Un preşedinte care va face un act de descentralizare, considerând că e nevoie să se dea un nou suflu, noi competenţe şi noi libertăţi colectivităţilor locale!
13. Un preşedinte care va lua în considerare punctul de vedere al partenerilor sociali!
14. Un preşedinte care va organiza dezbateri cetăţeneşti ample pe tema energiei nucleare!
15. Un preşedinte care va reintroduce sistemul reprezentării proporţionale la alegerile legislative din 2017.
16. Un preşedinte care va avea o perspectivă de ansamblu, pentru a putea fixa marile orientări politice şi economice!
17. Un preşedinte la înălţime care va ţine cont de provocările majore: criza financiară, socială şi de mediu!
18. Un preşedinte care va avea grijă să fie cât mai aproape de francezi şi să-i înţeleagă cât mai bine!

Preşedintele Nicolas Sarkozy, în 8 puncte

1. Un preşedinte care îşi asumă responsabilitatea şi care ia decizii!
2. Un preşedinte profund angajat!
3. Un preşedinte care nu are dreptul să spună că nu poate, că nu vrea sau că ar fi vrut să facă ceva, dar nu a putut!
4. Un preşedinte care trebuie să fie în prima linie!
5. Un preşedinte care trebuie să aibă curajul să facă schimbări extrem de dificile în perioade dificile, de criză!
6. Un preşedinte care va propune francezilor un nou model de creştere bazat pe economia cunoaşterii şi pe formarea profesională!
7. Un preşedinte care va reforma educaţia, pentru ca aceasta să devină un sistem al competenţei şi al exigenţei!
8. Un preşedinte care va şti să folosească experienţa confruntării sale cu criza!

Teme de campanie indirect legate de problematica de mediu, precum sănătatea, educaţia sau agricultura au fost abordate, toate, de către candidaţi şi prin raportare la imperativele de mediu şi ale sănătăţii populaţiei. Prin provocările lansate de Eva Joly (program de alimentaţie bio în şcoli, eliminarea utilizării pesticidelor în agricultură etc), fiecare dintre candidaţi a fost nevoit să răspundă acestor provocări şi să-şi prezinte o poziţie clară faţă de diversele problemele de mediu din Franţa.

Subiecte precum organismele modificate genetic, agricultura biologică, energiile regenerabile s-au constituit în teme de campanie de sine stătătoare şi au ocupat un rol important în dezbaterile recente din campanie.

Mesajul Evei Joly: actualei crize pe care o traversăm (financiară, socială şi de mediu) nu i se poate răspunde decât prin soluţii integrate şi prin includerea politicilor de mediu în ansamblul politicilor economice, educaţionale, de sănătate, agricultură etc.

Să nu ne facem însă iluzii si să ne imaginăm că francezii au un interes infinit pentru temele ecologiste : « Cand vorbesc despre mediu, niciun jurnalist nu este interesat. Cand m-am hotărat să vorbesc despre coruptia lui Sarkozy, 50 de ziaristi au fost atenti la mine », declara Joly.

Scorul obţinut în cele din urmă în alegeri – 2,3% – poate părea dezamăgitor, în special comparat cu scorul de 16,3% obţinut de verzi în alegerile europarlamentare din 2009. Nu trebuie să uităm, insă, care sunt condiţiile în care candidează un « verde » la preşedinţia Franţei. Deşi la alegerile locale sau europene candidaţii ecologişti obţin rezultate respectabile, în general de 10-15%, la prezidenţiale situaţia stă altfel, din cauza calculelor diferite pe care le fac alegătorii. « Votul util » îi determină pe mulţi dintre francezii cu convingeri ecologiste să opteze mai degrabă pentru candidatul socialist, cotat ca având mai multe şanse de reuşită. Mai mult, există un precedent nefericit care accentuează acest fenomen : 2002, când candidatul verzilor a obţinut peste 5% din voturi, iar candidatul socialist nu a reusit să se califice în turul al doilea, lipsindu-i mai puţin de un procent pentru a-l întrece pe Jean Marie Le Pen.

Dincolo de contextul special al alegerilor franceze, eu răman cu o speranţă fermă: ca temele ecologiste să aibă un rol central şi în dezbaterile electorale din România – atât la locale (multe din temele de mediu sunt şi teme de administraţie), cât şi la parlamentare şi prezidenţiale.

Stiu că, in perioada aceasta, românii sunt prinși de grijile uriașe de zi cu zi și li se pare că zorile nu mai vin…

Dar Paștele, o sărbătoare a speranței, este un bun prilej să mai uităm de griji și s-o luăm de la început, cu increderea vie că ne va fi mai bine.

Vă doresc zile insorite si bucurie in suflet!