Dacă luăm insă in calcul faptul că media europeană e 22%, vedem lucrurile in altă lumină.

Ce perspective de a se dezvolta are un stat in care unul din patru tineri nu-și găsește loc de muncă? In ce fel repornim economia, daca nu gândim planuri pentru a le oferi acestora un viitor? „Trebuie să facem tot ce putem pentru a le da speranță tinerilor – și părinților lor”, a spus seful Comisiei Europene.

Cu toate astea, de cifrele in cauză e mult mai preocupat domnul Barroso decât premierul Boc. Cat despre președintele Băsescu… el ne vorbește în ”intervenția cu românii” despre orice – Constituție, minerit, noua lege electorală, relațiile cu India și cu Africa. Despre orice altceva, numai despre ce-i intereseaza pe oameni nu. Iar aceasta ignorare, perpetuată in mod inconstient, va face, nu peste mult timp, ca acești tineri lipsiți de orice perspectivă sa coloreze si harta României în roșu închis.

Un dispreț care a ieșit la suprafață în discuțiile surprinse pe la colțuri de către presă sau în postările de pe bloguri și care a funcționat pe post de muză pentru epitete „creative” de tipul “viermi”, “ciumpalaci” sau “vagabonzi”.

Și iată că miștocăreala aceasta cu totul nelalocul ei lovește din nou PDL, de această dată într-un comentariu postat pe blogul personal de Cristian Preda vis-a-vis de agenda de dezbateri de la Parlamentul European, pe care se află astăzi exploatarea minieră cu cianuri de la Roșia Montană, respectiv abuzurile comise de către actuala putere împotriva democrației.

Nu discut aici ce spune Cristian Preda în postarea sa, intitulata Dimineața –cianura, după-masă – dictatura.

Până la urmă, fiecare e îndreptățit la propria opinie, oricât ar fi ea de strâmbă.

Dar mi se pare cu totul jignitor pentru zecile de mii de protestatari să preiei unul dintre sloganurile lor cele mai sugestive și să-l reformulezi. Si mi se pare nerușinat să transformi acest slogan în titlul unei postări în care spui, practic, că lobby-ul deșănțat pe care puterea, în frunte chiar cu președintele Băsescu, îl face proiectului RMGC și derapajele aceleiași puteri de la standardele democratice (precum incercarea de amânare și comasare a alegerilor sau furtul la vot al Robertei Anastase) sunt ”ficțiuni”. Domnul Preda traieşte, probabil, in altă realitate decât noi, ceilalţi. Dar, pe de altă parte, şi preşedintele său declara zilele trecute că România a ieşit din recesiune…

Afară ninge liniștit… În biroul său de la Minister, așezat pe un scaun comod de piele, ministrul privește la imaginile cu protestatari pe care le difuzează o televiziune de știri:

”E tare neplăcut cu ciumpalacii ăștia care nu se mai potolesc și strigă în piață de dimineață până seara împotriva lu’ șefu’”, își spune ministrul, oftând. N-are însă ce le face… A încercat el să-i potolească milițienește, cu bâte și cu dube, dar, până acum totul a fost în zadar… saitu’ de cultură transmite în continuare…Și oftează din nou cu gândul la perdaful pe care o să i-l tragă din nou șefu’ când va vedea că tot nu i-a potolit pe viermii ăia.

Căldura din birou îl moleșește și, pe nesimțite, capul îi cade pe spate. Secretara bagă capul pe ușă și iese tiptil-tiptil, să nu-i deranjeze somnul domnului ministru, care sforăie încetișor la birou și visează la cum ar fi fost dacă ar fi avut cum să le pună botniță ”ciumpalacilor” și ”saiturilor guralive” care incită lumea pe Facebook să iasă în stradă.

Deodată însă, somnul îi este tulburat de soneria telefonului:

”Domnule ministru? Am o veste bună”, se aude din receptor. ”Am semnat ACTA”. Ministrul închide telefonul și își freacă mâinile de satisfacție. În sfârșit, când s-o înființa ”miliția Internetului” o să-și poată lua revanșa și o să-i învețe minte pe toți ”viermii” aștia de pe Internet.

P.S.: Rândurile de mai sus sunt doar un exercițiu de imaginație. Orice legătură cu personajele reale vă aparține (atât timp cât mai sunteți liberi să o faceți).

Evident, nu neg nevoia de combatere a furtului de proprietate intelectuala. Dar unele dintre prevederile ACTA, in forma sa actuală, ar putea deveni cu ușurință, în mâinile unui regim cu tendințe securistice, arme redutabile împotriva acelor voci care, până acum, găseau pe Internet un spațiu de exprimare liberă a opoziției față de abuzurile de tot soiul. Dacă furnizorul de internet iți va putea căuta prin
computer fără să-ți ceară permisiunea, atunci mă intreb dacă el nu ar putea fi „convins” să facă același lucru și pentru a cauta date personale sau alt gen de conținut. Nu pot să găsesc o altă explicație a faptului că guvernul a angajat voința României in privința acestui acord fără consultare publică de niciun fel.

Țeapă… (A câta, oare?)

În cele 45 de minute în care le-a vorbit românilor, Traian Băsescu a reușit să ne demonstreze că este la fel de rupt de realitate ca și până acum și că puțin îi pasă de ceea ce vor protestatarii care îngheață prin piețe de două săptămâni. Înloc să-și toarne cenușă în cap, Traian Băsescu ne-a servit o porție grasă de vorbărie goală, iar la reclame, un mesaj publicitar pro RMGC.

Fiindcă doar nu degeaba a tăcut omul atâtea zile, sporind furia ”ciumpalacilor” și așteptările vis-a-vis de intervenția sa… Așa cum face orice firmă care cumpără publicitate pentru un eveniment de tipul premiilor Oscar sau Super Bowl, Traian Băsescu s-a asigurat mai întâi că mesajul său va avea expunere și vizibilitate maximă.

Iar apoi a dat drumul la poezie. Și, în timp ce Piața Universității cerea ca proiectul minier de la Roșia Montană să fie stopat, președintele a invitat din nou RMGC să poftească și să ne otrăvească solul, subsolul și apele cu cianură, promovand cu emfaza mineritul, ca si cand un proiect care promite ca va crea 200 de locuri de munca ar avea vreo legatura cu salvarea unei intregi ramuri industriale.

Există cu siguranță o multitudine de contra-performanțe cu care se poate ”lăuda” actuala guvernare și un car de măsuri prin care i-a lovit pe cei vulnerabili.

Deși, daca l-ar asculta pe premier, ar afla că in România se trăiește nemaipomenit, iar țara e un izvor de stabilitate și prosperitate pentru tot restul UE, majoritatea românilor a ajuns să trăiască de azi pe mâine și să dea o continuă luptă pentru supraviețuire.

O luptă care își pune amprenta pe sănătatea lor, care le dezbină familiile și care îi transformă pe copii în victime colaterale, luându-le dreptul la un viitor mai bun. Chiar acum câteva zile citeam pe totb.ro despre studiul elaborat în cadrul proiectului Parte de Carte, privind situația abandonului școlar, a cărui principală concluzie este aceea că problemele în familie și lipsurile materiale reprezintă principalele cauze ale fenomenului în mediul rural.

Iar într-o lume tot mai dependentă de computer și de Internet, ce viitor mai poate să aibă un copil ai cărui părinți nu mai au bani să-l trimită la școală? Care nu știe nici măcar să scrie și să citească?

Și cum să te mai miri că România este pe primul loc în Europa la analfabetism, când la masa Guvernului – adică exact acea instituție chemată teoretic să ia măsurile necesare pentru combaterea fenomenului – stă, în toată splendoarea lui, un ministru (de Interne) certat cu Bacalaureatul, care nu deschide gura fără să facă cel puțin o greșeală gramaticală!?

Analfabetismul este un fenomen grav, ca și abandonul școlar, și ambele se accentuează sub presiunea măsurilor de austeritate din ultimii ani. La fel și scăderea natalității (se pare ca 2011 va fi un record negativ al ultimilor 20 de ani) sau numarul tot mai mic de căsătorii. Toate vorbesc despre condiții grele de viață și lipsa de speranță pentru viitor.

Protestatarii cer investiții în educație, guvernul închide școli: iata distanța dintre agenda guvernării și agenda reală.

Desigur, nu e nici primul și nici ultimul exces săvârșit de jandarmi împotriva ziariștilor care au încercat în aceste zile să relateze de la fața locului despre protestele manifestanților care se adună seară de seară în Piața Universității.

Acest episod confirmă un lucru trist și anume că mitologia dubei rămâne foarte apreciată de forțele de ordine transformate uneori în organe represive. Sigur, poate fi invocat contextul tensionat, înțeleg și umorul involuntar (insă foarte amar) din acest episod, dar absolut nimic (circumstanțe, ordine de sus) nu justifică această atitudine. Nu pot să trec cu vederea crisparea unui jandarm care preferă să transforme orice cetățean în suspect de serviciu, dintr-un motiv simplu. În pregătirea sa, reflexul democratic a lipsit cu desăvârșire pentru că șefii lui, în frunte cu nefericitul Traian Igaș, au un vocabular democratic atât de stâlcit de bastoane încât nu-l pot învăța pe bietul jandarm din stradă să facă diferența între huligani și cetățeni obișnuiți: În fond, ce nevoie avem noi de cultură și de aștia care gândesc în loc să muncească! Uite ce bine a ajuns șefu’ Igaș dacă a lăsat cultura asta suspectă pentru alții! Și ce dacă zic ăștia că nu deschide bine gura fără să facă și o greșeală gramaticală… omul s-a ajuns și fără cultură.

Iată așadar care este adevăratul sens al declarației domnului Igaș de aseară și cum bântuie el spiritual prin Piața Universității.