De la debutul protestelor din Piața Universității și de prin celelalte locuri din țară unde românii au ieșit în stradă pentru a-și striga disperarea și până acum, PDL și-a manifestat în mod constant disprețul față de protestatari și doleanțele lor.

Un dispreț care a ieșit la suprafață în discuțiile surprinse pe la colțuri de către presă sau în postările de pe bloguri și care a funcționat pe post de muză pentru epitete „creative” de tipul “viermi”, “ciumpalaci” sau “vagabonzi”.

Și iată că miștocăreala aceasta cu totul nelalocul ei lovește din nou PDL, de această dată într-un comentariu postat pe blogul personal de Cristian Preda vis-a-vis de agenda de dezbateri de la Parlamentul European, pe care se află astăzi exploatarea minieră cu cianuri de la Roșia Montană, respectiv abuzurile comise de către actuala putere împotriva democrației.

Nu discut aici ce spune Cristian Preda în postarea sa, intitulata Dimineața –cianura, după-masă – dictatura.

Până la urmă, fiecare e îndreptățit la propria opinie, oricât ar fi ea de strâmbă.

Dar mi se pare cu totul jignitor pentru zecile de mii de protestatari să preiei unul dintre sloganurile lor cele mai sugestive și să-l reformulezi. Si mi se pare nerușinat să transformi acest slogan în titlul unei postări în care spui, practic, că lobby-ul deșănțat pe care puterea, în frunte chiar cu președintele Băsescu, îl face proiectului RMGC și derapajele aceleiași puteri de la standardele democratice (precum incercarea de amânare și comasare a alegerilor sau furtul la vot al Robertei Anastase) sunt ”ficțiuni”. Domnul Preda traieşte, probabil, in altă realitate decât noi, ceilalţi. Dar, pe de altă parte, şi preşedintele său declara zilele trecute că România a ieşit din recesiune…

Cred că fiecare dintre cei care au urmărit ”intervenția cu românii” a președintelui au sperat, fie și numai pentru un moment efemer, că măcar acum, în ceasul al XII-lea, Traian Băsescu se va întoarce cu fața către popor și va da dovadă că i-a auzit strigătul de disperare.

Țeapă… (A câta, oare?)

În cele 45 de minute în care le-a vorbit românilor, Traian Băsescu a reușit să ne demonstreze că este la fel de rupt de realitate ca și până acum și că puțin îi pasă de ceea ce vor protestatarii care îngheață prin piețe de două săptămâni. Înloc să-și toarne cenușă în cap, Traian Băsescu ne-a servit o porție grasă de vorbărie goală, iar la reclame, un mesaj publicitar pro RMGC.

Fiindcă doar nu degeaba a tăcut omul atâtea zile, sporind furia ”ciumpalacilor” și așteptările vis-a-vis de intervenția sa… Așa cum face orice firmă care cumpără publicitate pentru un eveniment de tipul premiilor Oscar sau Super Bowl, Traian Băsescu s-a asigurat mai întâi că mesajul său va avea expunere și vizibilitate maximă.

Iar apoi a dat drumul la poezie. Și, în timp ce Piața Universității cerea ca proiectul minier de la Roșia Montană să fie stopat, președintele a invitat din nou RMGC să poftească și să ne otrăvească solul, subsolul și apele cu cianură, promovand cu emfaza mineritul, ca si cand un proiect care promite ca va crea 200 de locuri de munca ar avea vreo legatura cu salvarea unei intregi ramuri industriale.

Uneori cred că nu ne merităm darurile oferite de Dumnezeu…ne batem joc de păduri cu preţul sănătăţii generaţiilor viitoare, din neglijenţă poluăm apele, irosim resursele de sol sau ne vindem comorile unor indivizi suspicioşi care ne-ar lăsa în urmă numai cianură şi vitregiţi de valorile istorice.

În ultimele zile presa a vuit din nou pe tema situaţiei din Roşia Montană. Domnul Preşedinte a declarat cu nonşalanţă că “proiectul Roşia Montană trebuie facut. România are nevoie de el”.

Domnule Preşedinte, oare România are nevoie de cratere pe o suprafaţă de 200 ha şi utilizarea a 200 000 tone de cianuri?! Avem oare nevoie de 215 milioane tone de deşeuri?! V-aţi pus în locul localnicilor care vor trebui să suporte aerul poluat? Vă asumaţi naşterile viitorilor copii cu diverse malformaţii?

Şi vă rog, nu ne mai amăgiţi cu vorbe menite să închidă gura poporului, cum că valoroasele situri arheologice vechi de 2000 de ani vor fi ferite în timpul exploatării miniere! Este imposibil să protejezi acest patrimoniu care se află în mijlocul unei zone miniere active cu o suprafaţă de 1258 ha, între 4 cratere pentru că pe lângă detonarea zilnică a 10 tone de dinamită, vor mai circula necontenit şi camioane de 150 tone!

Alaltăieri, într-un interviu acordat unei publicaţii online, consilierul prezidenţial Peter Eckstein Kovacs (UDMR) a declarat că pentru dumnealui Roşia Montană este o “o problemă de conştiinţă”. Mă întreb ce constiinţă au avut în anul 2009 senatorii Toni Greblă (PSD) şi Ion Reşeţ (PDL), care au modificat Legea minelor 85/2003 în favoarea concesionarilor de mine (a se citi Gabriel Resources-Roşia Montană Gold Corporation)?

Să ne aducem aminte episodul: în iunie 2009, aceşti doi senatori de care vă vorbeam, din prea multă conştiinţă faţă de mediu şi faţă de siturile arheologice adăpostite de Roşia Montană, s-au gândit să iniţieze un proiect legislativ de modificare a Legii minelor 85/2003 care să sprijine într-o manieră subtilă RMGC prin eliminarea dificultăţilor pe care aceştia le-au întampinat de-a lungul timpului (avize de mediu, avize de urbanism, anularea sau invalidarea acestora, certificate de descărcare de sarcini arheologice, exproprieri, lipsa de finanţare a autorităţilor centrale sau locale).

Poate ţara noastră chiar este condusă de oameni fără conştiinţă, altfel nici domnul Preşedinte un s-ar mai mira, ca să-l citez: “Ce ţară stă cu o asemenea avere în pământ fără să găsească soluţii s-o scoată?”. Ei bine, domnule Preşedinte, raspunsul este simplu: o ţară cu Dvs. preşedinte!

După cum spuneam, va mai dura până când vom înţelege cum să ne preţuim natura si bogăţiile sale…