Uneori cred că nu ne merităm darurile oferite de Dumnezeu…ne batem joc de păduri cu preţul sănătăţii generaţiilor viitoare, din neglijenţă poluăm apele, irosim resursele de sol sau ne vindem comorile unor indivizi suspicioşi care ne-ar lăsa în urmă numai cianură şi vitregiţi de valorile istorice.

În ultimele zile presa a vuit din nou pe tema situaţiei din Roşia Montană. Domnul Preşedinte a declarat cu nonşalanţă că “proiectul Roşia Montană trebuie facut. România are nevoie de el”.

Domnule Preşedinte, oare România are nevoie de cratere pe o suprafaţă de 200 ha şi utilizarea a 200 000 tone de cianuri?! Avem oare nevoie de 215 milioane tone de deşeuri?! V-aţi pus în locul localnicilor care vor trebui să suporte aerul poluat? Vă asumaţi naşterile viitorilor copii cu diverse malformaţii?

Şi vă rog, nu ne mai amăgiţi cu vorbe menite să închidă gura poporului, cum că valoroasele situri arheologice vechi de 2000 de ani vor fi ferite în timpul exploatării miniere! Este imposibil să protejezi acest patrimoniu care se află în mijlocul unei zone miniere active cu o suprafaţă de 1258 ha, între 4 cratere pentru că pe lângă detonarea zilnică a 10 tone de dinamită, vor mai circula necontenit şi camioane de 150 tone!

Alaltăieri, într-un interviu acordat unei publicaţii online, consilierul prezidenţial Peter Eckstein Kovacs (UDMR) a declarat că pentru dumnealui Roşia Montană este o “o problemă de conştiinţă”. Mă întreb ce constiinţă au avut în anul 2009 senatorii Toni Greblă (PSD) şi Ion Reşeţ (PDL), care au modificat Legea minelor 85/2003 în favoarea concesionarilor de mine (a se citi Gabriel Resources-Roşia Montană Gold Corporation)?

Să ne aducem aminte episodul: în iunie 2009, aceşti doi senatori de care vă vorbeam, din prea multă conştiinţă faţă de mediu şi faţă de siturile arheologice adăpostite de Roşia Montană, s-au gândit să iniţieze un proiect legislativ de modificare a Legii minelor 85/2003 care să sprijine într-o manieră subtilă RMGC prin eliminarea dificultăţilor pe care aceştia le-au întampinat de-a lungul timpului (avize de mediu, avize de urbanism, anularea sau invalidarea acestora, certificate de descărcare de sarcini arheologice, exproprieri, lipsa de finanţare a autorităţilor centrale sau locale).

Poate ţara noastră chiar este condusă de oameni fără conştiinţă, altfel nici domnul Preşedinte un s-ar mai mira, ca să-l citez: “Ce ţară stă cu o asemenea avere în pământ fără să găsească soluţii s-o scoată?”. Ei bine, domnule Preşedinte, raspunsul este simplu: o ţară cu Dvs. preşedinte!

După cum spuneam, va mai dura până când vom înţelege cum să ne preţuim natura si bogăţiile sale…

Un grup de parlamentari de la PDL a propus zilele trecute Parlamentului o modificare a legislaţiei care, dacă ar fi aprobată, va duce la subordonarea presei scrise şi online unei autorităţi publice care se ocupă în prezent cu reglementări pentru tv şi radio – Consiliul Naţional al Audiovizualului.
PDL propune ca presa scrisă şi presa electronică să intre sub controlul Consiliului Naţional al Audiovizualului. O iniţiativă legislativă în acest sens a fost înregistrată la Camera Deputaţilor. Iniţiativa legislativă îi aparţine deputatului PDL Silviu Prigoană şi ea este susţinută de mai mulţi colegi: Alin Popoviciu, Marius Spânu – cunoscuţi ca purtători de mesaj ai PDL la televiziunile de ştiri -, Florin Anghel, Dorul Leşe, Brânduşa Novac, Iustin Arghir Cionca, Adrian Niţu şi Corneliu Olar. Surprinzător, lista de susţinere a iniţiativei legislative este semnată şi de Mate Andras (UDMR) şi Tudor Ciuhodaru (UNPR).
Redăm primele două paragrafe din expunerea de motive care însoţeşte iniţiativa legislativă: “Ne preocupă mult în zilele noastre otrava din alimente, otrava din aer şi apă, însă nu facem mai nimic pentru a reduce otrava informaţională. În România, presa este liberă şi este bine că este aşa. Însă în acelaşi mod în care nu reuşim să beneficiem doar de partea pozitivă a libertăţii în viaţa de zi cu zi, nu reuşim să avem doar o presă de informare sau opinie şi suportăm, nu de puţine ori, elemente de presă denigratoare, insultătoare sau calomnioasă…”.
În accepţiunea autorilor propunerii legislative, într-o primă fază, publicaţiile din presa scrisă şi presa electronică trebuie să obţină licenţă de funcţionare din partea CNA, valabilitatea acesteia urmând să fie de 7 ani. Această prevedere ar întoarce presa în anii comunismului şi în primul an postdecembrist, când pentru apariţia unei publicaţii era nevoie de aprobare de la autorităţile statului.

Cum poate fi interzis un ziar
Conform documentului înregistrat la Parlament, licenţa unei publicaţii din presa scrisă sau online poate fi suspendată pe o periodadă de 1, 3 sau 6 luni. Această sancţiune reprezintă un “bonus” faţă de sancţiunile prevăzute actualmente pentru presa audiovizuală. Concret, dacă o persoană juridică sau fizică este lezată în ceea ce priveşte reputaţia sau imaginea publică, există obligativitatea acordării dreptului la replică şi eventual alte sancţiuni, de regulă amenzi. Acestea sunt sancţiunile care se aplică presei audiovizuale, conform Legii CAN. Dar pentru presa scrisă şi online se adaugă şi sancţiunea mai sus-amintită, suspendarea licenţei, în situaţia în care, în termen de 10 zile, “la cererea persoanei vătămate” nu produce proba verităţii.
De asemenea, licenţa unei publicaţii din presa scrisă sau online poate fi şi retrasă de CNA în situaţia în care nu sunt permanent publicate o serie de informaţii de identificare, între care: sediu social, numele presoanelor din conducerea societăţii comerciale, responsabilii editoriali.
Propunerea legislativă de modificare a Legii audiovizualului a fost înregistrată pe 17 august 2010 şi a fost prezentată în Biroul Permanent al Camerei pe 1 septembrie. Pe 15 septembrie se aşteaptă avizul Consiliului legislativ.

Ce prevăd modificările propuse Legii audiovizualului
Art. 10.
…
2 (1) Consiliul exercită autoritate în domeniul presă scrisă (ziare şi reviste) şi presa online, numai în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.
2 (2) Presa online reprezintă, în accepţiunea prezentei legi, orice publicaţie de natură informativă ce are ca mediu de exprimare internetul.
Art. 17. – (1) Consiliul este autorizat:
…
.f) să stabilească condiţiile, criteriile şi procedura pentru acordarea licenţelor pentru presa scrisă şi online.

Art. 40. – Este interzisă difuzarea de programe care conţin orice formă de incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex sau orientare sexuală.
Art. 41. – (1) Orice persoană fizică sau juridică, indiferent de naţionalitate, ale cărei drepturi sau interese legitime, în special reputaţia şi imaginea publică, au fost lezate prin prezentarea de fapte inexacte în cadrul unui program, beneficiază de dreptul la replică sau la rectificare.
(2) Consiliul va adopta procedura necesară exercitării efective a dreptului la replică sau la rectificare, precum şi orice alte măsuri necesare, inclusiv sancţiuni, în vederea garantării dreptului la replică sau la rectificare într-o limită rezonabilă de timp de la primirea cererii solicitantului.
(3) Difuzarea rectificării sau acordarea dreptului la replică nu exclude dreptul persoanei lezate să se adreseze instanţelor judecătoreşti.
Art. 42 (1) Art.40 şi Art. 41 pct 1, 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător şi pentru presa scrisă şi presa online. Consiliul analizează situaţiile menţionate la cererea persoanei interesate.
(2) În situaţia Art. 41 pct 1, la cererea persoanei vătămate şi dacă publicaţia nu produce proba verităţii în termen de 10 zile de la sesizare, Consiliul poate suspenda licenţa publicaţiei pentru o perioadă de 1, 3 sau 6 luni.
Art. 48. – (1) Orice persoană juridică titulară a unei licenţe audiovizuale are obligaţia de a pune în permanenţă la dispoziţie publicului următoarele categorii de informaţii:
a) denumirea, statutul juridic şi sediul social;
b) numele reprezentantului legal şi al acţionariatului până la nivel de persoană fizică şi juridică, asociat sau acţionar, care deţine o cotă mai mare de 20% din capitalul social;
c) numele persoanelor responsabile de conducerea societăţii comerciale şi ale celor care îşi asumă, în principal, responsabilitatea editorială;
d) coordonatele furnizorului de servicii mass-media, inclusiv adresa de poştă electronică sau a site-ului internet la care acesta poate fi contactat rapid şi direct;
e) lista publicaţiilor editate de persoana juridică respectivă şi lista celorlalte servicii de programe pe care le asigură;
g) organismele de reglementare sau de supraveghere competente.
(2) Paragrafele a), c) d) şi g) de la precedentul punct se aplică şi în cazul presei scrise şi presei online. Neîndeplinirea acestei prevederi dă dreptul Consiliului să se sesizeze din oficiu şi să retragă licenţa publicaţiei.
Art. 53
1) Licenţa este obligatorie pentru tipărirea oricărei publicaţii de presă scrisă pe teritoriul României.
2) Licenţa este obligatorie pentru găzduirea de publicaţii online pe servere, obligaţia verificării licenţei revenind proprietarului serverului.
3) Numărul de licenţă apare pe fiecare exemplar tipărit sau pagină electronică.
4) Valabilitatea unei licenţe pentru presă scrisă sau presă online este de 7 ani.
5) Licenţa pentru presa scrisă sau presa online poate fi concesionată doar cu aprobarea consiliului.

TVR Internaţional, trecut în subordinea MAE
Un alt proiect al deputatului PDL Silviu Prigoană se referă la modificarea Legii de organizare şi funcţionare a SRTVR şi SRR. Aici, Prigoană propune, nici mai mult, nici mai puţin, ca TVR Internaţional să treacă în administrarea MAE (împreună cu personalul angajat), urmând ca postul să fie finanţat din bugetul propriu al ministerului. Conform proiectului, deciziile editoriale aparţin MAE, care poate solicita gratuit producţii proprii ale TVR. Proiectul mai prevede şi desfiinţarea posturilor TVR3 şi TVR Info. Abia lansată, propunere deputatului Prigoană a stârnit controverse chiar printre colegii de partid.
“Consider că trecerea TRV Internaţional în administrarea MAE ar fi o mare greşeală. În ceea ce priveşte desfiinţarea unor posturi ale SRTVR, această decizie poate aparţine doar conducerii TVR, în funcţie de situaţia financiară a instituţiei”, a declarat Raluca Turcan (PDL), preşedinta Comisiei de Cultură a Camerei.
Autor: DAN ALEXANDRU • Categoria: Politică internă • Publicat la: 2010-09-09 16:42:14

228 este mai mare decât 197. Aritmetica simplă ne arată că de ieri avem un guvern susținut nu de o majoritate, ci de o minoritate guvernamentală. Un Guvern nelegitim și lipsit de orice fel de credibilitate pentru scoaterea României din criză. Un Guvern în care și-au pierdut încrederea până și cei care până mai ieri îl susțineau.

228 de voturi pentru moțiune, la doar 8 voturi de demitere, arată lipsa totală de susținere în Parlament pentru Guvern în ansamblul său și nu doar pentru sacrificații de serviciu precum Șeitan, Dumitru sau Funeriu. Doar o remaniere a câtorva miniștri e prea puțin în raport cu ceea ce a făcut și nu a făcut Guvernul.

228 este, totodată, insuficient pentru ca Emil Boc – cel care în 2007 îi cerea demisia lui Tăriceanu imediat după ce moțiunii de cenzură depuse de PSD i-ar mai fi trebuit doar 12 voturi ca să fie adoptată – să recurgă la o demisie de onoare. Și dacă mă mai gândesc și la faptul că în PDL funcționează și celebra zicală folosită de Valeriu Stoica după care „doar boul e consecvent”, speranța demisiei de onoare îmi e definitiv risipită.

228 este, însă, mai mic decât 236. Cu asta suntem toți de acord. Dar, în eventualitatea unei noi moțiuni de cenzură, cronometrul trebuie pornit de la 228. Experimentele sociale pe seama românilor ar putea fi împiedicate dacă vom avea abilitatea să adăugam 229, 230, 231, 232, 233, 234, 235 și, cel mai important, ”magicul” 236.