Presa – pericol pentru dictatură – Valentin Nicolau
Statul român a sucombat. Lui i s-a substituit statul Traian Băsescu, drept formă maximă a imposturii. În această situaţie este firesc să apară şi reflexele dictatoriale ale statului surogat în raport cu presa. Principiul statului Traian Băsescu este simplu: cine nu e cu noi este împotriva noastră.
Atitudinea de a vedea în presă un pericol pentru siguranţa naţională nu trebuie văzută ca un delir trecător al Cotrocenilor, ci ca o prefigurare a unui plan precis, a unor măsuri ce se vor lua împotriva acelei părţi a presei care nu abdică şi care nu vrea să fie cu „ei”.
Băsescu are un arsenal primitiv de guvernare, medieval în esenţa sa: conflictualizare, diversiune şi „vinovat e celălalt”. Acuzarea presei ca pericol pentru siguranţa naţională pune în operă metodele sale de guvernare obţinând: învrăjbire, deturnarea atenţiei de la problemele grave cu care se confruntă România şi de la a-i vedea pe vinovaţii politici care au dus ţara în dezastru şi identificarea unui ţap ispăşitor în corpul presei româneşti.
Puterea este un surogat pentru dragostea absentă. Deopotrivă pentru un psihopat şi pentru un politician. Şi unul, şi altul vor să fie iubiţi cu orice orice chip, chiar cu preţul suferinţei celui căruia îi cerşeşte afecţiunea. Politicianul nu are decât un singur mod de a ajunge repede şi sigur la inima românilor: prin imaginea pe care presa i-o construieşte. De aceea dragostea cu de-a sila între politician şi popor are ca preludiu presa.
Valentin Nicolau
www.noriimei.ro
7 Responses to “Presa – pericol pentru dictatură – Valentin Nicolau”
Leave a Reply
Urmareste-ma!
 |
 |
Habar n-am avut de audienta. Eu am crezut ca cei care intra si-mi adreseaza intrebari, sunt toata audienta mea. De aceea am renuntat. Credeam ca ca mai mult de 10-15 nu sunt on-line.
Multumesc pentru informatie.
O zi buna!
Asta spun, că este foarte rău că aţi renunţat.
Ar fi o modalitate foarte bună de comunicare, mai ales dacă ar fi stabilită, din timp, o anumită zi. La început este greu, lumea este pestriţă, mai înjură, mai adresează întrebări “aiurea”… La un moment dat însă totul se stabilizează.
În realitate aţi avut o audienţă de peste 100 de ascultători prima dată şi de peste 600 de ascultători a doua oare, la un eveniment despre care nu ştia foarte multă lume pentru că nu există o stabilitate a modului de exprimare.
Nu cred că politicienii percep foarte tare acest lucru, dar un blog şi, în general, o modalitate de contact direct, oferă o credibilizare foarte mare unui politician, chiar şi în rândurile celor care sunt “contra”.
Dar asta s-a intamplat acum vreo cateva luni. Si, intre timp, am si renuntat la aceasta modalitate de interviu.
Am descoperit
http://www.videomax.ro/Carmen_Moldovan/carmen-moldovan-zilele-numarate-1117.html
Păcat că nu am ştiut.
Exact, mai ales sau ori de câte ori se considera necesar domnia voastră puteţi interpela CSAT pentru a vă explică şi aduce argumente asupra activităţii sale.
Întrebarea pe care cred eu că ar trebui să o adresaţi este de ce se afirmă că fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora; presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului se înscrie printre principalele vulnerabilităţi ale României dacă nu există nici măcar un condamnat (eu personal nu ştiu să existe… poate că totuşi este) în ultimii ani pe prevederile din Codul Penal… ART. 168^1 Comunicarea de informaţii false
Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Cât timp nu există condamnări, adică cazuri dovedite din punct de vedere juridic, cum poate să ajungă această problemă un flagel atât de important încât să devină o vulnerabilitate a statului? Ar trebui să întrebaţi care sunt cazurile care au condus la această concluzie şi de ce nu sunt cercetate penal.
Ma tem ca nu este posibil acest lucru. Articolul 2 din legea de organizare a CSAT spune ca activitatea acestui consiliu este supusă examinării şi verificării parlamentare. Anual, nu mai târziu de primul trimestru al anului următor, precum şi la cererea comisiilor permanente de specialitate ale Parlamentului sau ori de câte ori se considera necesar, CSAT prezintă, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, rapoarte asupra activităţii desfăşurate. Vreau, insa, sa fac altceva: sa trimit tuturor parlamentarilor europeni, maine, o scrisoare prin care sa-i informez despre situatia existenta si sa trag un semnal de alarma, eventual. Nu stiu, ma mai gandesc ce pot face. Daca aveti idei….
În calitate de deputat aveţi calitatea de “controlor” al activităţii CSAT. Puteţi să întrebaţi ce anume a provocat această frază. Puteţi să interpelaţi şi, în eventualitatea că răspunsul întârzie sau este nefiresc, puteţi depune o moţiune simplă…