Scrisoare deschisă adresată ministrului Educaţiei, Daniel Petru Funeriu

Domnule ministru Daniel Petru Funeriu,

Vă înaintez această scrisoare deschisă într-un moment în care sute de profesori din Buzău, Galaţi, Oradea şi alte oraşe ale ţării sunt în stradă, recurgând la grevă ca ultimă formă de protest faţă de modul în care înţelegeţi să gestionaţi învăţământul în România.

Pesemne că la învestirea dumneavoastră în funcţie, prea mulţi au uitat că tinereţea nu reprezintă o garanţie a competenţei (ba în unele cazuri, dimpotrivă), căci, după doar două luni şi jumătate de mandat în calitate de ministru, ultima dumneavoastră „ispravă” pare să fi depăşit toate limitele imaginabile ale incompetenţei, indolenţei şi insolenţei. Iar dacă, tributar acestei descrieri, veţi fi ridicând uimit din sprâncene la citirea acestor rânduri, îngăduiţi-mi să vă împrospătez memoria: ieri, biroul de presă al ministerului pe care se presupune că îl conduceţi, a remis publicităţii un comunicat, intitulat „Precizări privind plata salariilor cadrelor didactice pentru luna februarie” pe care, pentru a vă scuti de eventuale eforturi suplimentare, îmi îngădui să vi-l reproduc integral [sublinierile în text îmi aparţin, n. C.M.]:

 “Referitor la speculaţiile apărute în mass media pe tema apariţiei unor posibile proteste spontane, cauzate de neplata salariilor cuvenite cadrelor cadrelor din învăţământul preuniversitar pentru luna februarie, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, doamna Melania Vergu, precizează următoarele:

‘La nivel naţional nu există probleme legate de acordarea drepturilor salariale pentru cadrele didactice aferente lunii februarie. Cheltuielile de personal au fost calculate pe baza noilor costuri standard/elev, direcţiile de finanţe publice judeţene/sectoarelor Municipiului Bucureşti repartizând bugetele, proporţional,  pe trimestre.

În unele judeţe, fondurile repartizate pentru primul trimestru nu au fost suficiente pentru plata integrală a salariilor din cauza a două situaţii diferite. Prima se leagă de achitarea unor sporuri care nu sunt cuprinse în legi şi hotărâri de guvern. Cea de-a doua situaţie a apărut pentru că nu s-a respectat OUG 1/2010, privind încadrarea personalului didactic. Astfel, în judeţele Suceava, Buzău şi Galaţi salariile au fost calculate de inspectorat şi plătite conform Legii 221/2008 şi nu în baza OUG 41/2009, cum ar fi trebuit, ceea ce a însemnat că s-au produs creşteri de 33% ale fondului de salarii. Reamintim faptul că, prin decizii succesive, la începutul lunii februarie, Curtea Constituţională a declarat constituţionale prevederile OUG 31 şi 41/2009, privind salarizarea personalului bugetar ceea ce înseamnă că şcolile care au aprobat o salarizare mai mare decât cea prevăzută în aceste ordonanţe de urgenţă au greşit, au încălcat prevederile legale în vigoare. În ceea ce priveşte judeţul Arad, veniturile salariale se calculează în baza unor decizii judecătoreşti şi nu în baza OUG 41/2009. Acolo unde s-au calculat salariile încălcându-se legile în vigoare, s-au depăşit şi bugetele repartizate. Din păcate, vina aparţine celor care nu se raportează la lege, nu vreunei finanţări deficitare.

Până în prezent, din informaţiile primite din partea Ministerului Finanţelor Publice, din 17 judeţe care au solicitat suplimentarea sumelor din trimestrul I prin diminuarea sumelor din trimestrele III şi IV, 15 au primit aprobare în acest sens.’

 

08.03.2010                                                                                          Biroul de presă”[1]

Pentru a rezuma deci preliminar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (pentru uzanţă, MCTS), clamează că salariile cadrelor didactice trebuie calculate în baza O.U.G. nr. 31 şi respectiv 41/2009, şi nu a Legii nr.221/2008.

Domnule ministru,

după cum nu demult cineva, pledând pentru mai mulţi tinichigii în formarea din sistemul educaţional, opina, textual, că informaţii despre Herodot se pot găsi şi pe Google, vă invit să folosiţi cu încredere acelaşi motor de căutare pentru a descoperi, poate cu suprindere, următoarele două decizii ale Curţii Constituţionale:

 1.) Decizia nr. 106 din 4 februarie 2010 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 146 din 5 martie 2010)[2]; această Decizie v-ar putea lămuri, citând din chiar dispozitivul ei, că

“[…] Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, ca acte normative modificatoare ale Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, sunt şi ele abrogate.” şi respectiv că,

precum în bancul cu bicicleta de la Radio Erevan, “deciziile succesive” prin care Curtea Constituţională, potrivit consilierului dumneavoastră, ar fi declarat constituţionale aceleaşi două O.U.G. sunt de fapt una singură, care nici măcar nu le declară constituţionale, ci constată că O.G. nr. 15/2008 (pe care cele două O.U.G. ulterioare o modificau), fusese de fapt abrogată prin Legea nr. 330/2009. Altfel spus, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate ridicată în instanţă nu pe fond, ci pentru simplul motiv că actul normativ la care făceau trimitere cele două ordonanţe de urgenţă nu mai erau în vigoare la momentul deciziei!

2.) Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 464 din 6 iulie 2009)[3], al cărei dispozitiv reţine, inter alia:

“Curtea, prin decizia menţionată, a statuat că adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptate de Parlament încalcă art.1 alin.(4), art.61 alin.(1) şi art.115 alin.(4) din Legea fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispoziţiilor art.115 alin.(6) din Constituţie, coroborate cu cele ale art.41 şi art.47 alin.(1) din Legea fundamentală. În consecinţă, Curtea a constatat şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(5), potrivit cărora, ‘În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie’”.

Altfel spus, amendarea de către Guvern, a unei legi printr-o ordonanţă de urgenţă în mod evident contrară legii adoptate de Parlament, încalcă Constituţia!

Similar, prin art. 5(6), O.U.G. nr.1/2010, pe care comunicatul de presă o menţionează, face referire la aceeaşi O.U.G nr. 41/2009, al cărei art. 2 stipulează (cu privire la reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010) modificarea articolului 1, indice 1, alineat (1), indice 1 din O.U.G. nr. 15/2008, adică exact actul normativ abrogat prin Legea nr. 330/2009 şi ulterior constatat ca atare de către Curtea Constituţională!

Într-un alt context şi în alte timpuri, scriitorul scoţian Robert Louis Stevenson conchidea cu amărăciune că “politica e probabil singura profesie în care o pregătire prealabilă nu e considerată necesară.” Felicitări, domnule Funeriu, în doar două luni şi jumătate de mandat le-aţi demonstrat miilor de profesori din România nu doar actualitatea aforismului, ci şi faptul că, uneori, grotescul şi absurdul unei situaţii pot întrece chiar şi cel mai rău coşmar!

Ignorând faptul că salariile trebuie acordate conform legii, şi nu directivelor de partid, dumneavoastră pretindeţi că salarizarea cadrelor didactice ar trebui să se facă conform unor acte normative abrogate! Vă situaţi astfel, dumneavoastră şi ministerul pe care îl conduceţi, pe o poziţie netemeinică, nelegală şi neconstituţională. Sfidaţi bunul simţ, logica elementară şi Constituţia României, iar acest fapt, incalificabil şi probabil fără precedent în istoria democraţiei din România, vă descalifică definitiv şi iremediabil.

Inspirându-vă nu de la Andrei Marga, Mircea Miclea sau Ecaterina Andronescu, ci probabil de la predecesorul dvs. interimar la minister, aţi mai identificat, pe lângă pensionari, femei şi copii, o nouă categorie de “români nesimţiţi”: profesorii. Încă o dată, felicitări!

Incompetenţa celor care au redactat comunicatul de presă, indolenţa scandaloasă în raportarea obedientă la lege şi insolenţa cu care sfidaţi Constituţia mă obligă, domnule Funeriu, să vă solicit demisia. Iar într-o ţară normală, condusă de un guvern responsabil, cu un ministru al Educaţiei competent, n-ar mai fi fost nevoie ca eu să vă solicit demisia, căci v-aţi fi depus-o deja dumneavoastră.

09.03.2010,

deputat  Carmen Moldovan

[2] V. http://www.legestart.ro/Decizia-106-2010-referitoare-respingerea-exceptiei-neconstitutionalitate-prevederilor-art-2-art-3-Ordonanta-urgenta-Guvernului-31-2009-unele-masuri-domeniul-salarizari-(MzQ4MzU5).htm

[3] V. http://www.ccr.ro/decisions/pdf/ro/2009/D0842_09.pdf