Femeile – o problema pentru guvernanti.

Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice, recent avizat de guvernul Boc, suscita critici pe cat de numeroase, pe atat de justificate. Intins pe nu mai putin de 112 pagini, ca o noua marturie a apetentei guvernului pentru supralegiferare in detrimentul simplitatii si concretetei, actul normativ in discutie afecteaza prin implicatiile sale atat categoria pensionarilor – in mod direct si imediat, cat si intreaga populatie activa a Romaniei – adica viitorii pensionari ai tarii.
Iata cateva critici succinte pe marginea acelor prevederi ale proiectului care reglementeaza cresterea graduala a varstei de pensionare a femeilor de la 58 de ani si 9 luni in prezent la 60 de ani pana in 2014, respectiv la 65 de ani pana in 2030. Discutam asadar despre o modificare legislativa prin care guvernul urmareste, pentru sistemul public de pensii, pe de o parte prelungirea stagiului complet de cotizare al femeilor, iar pe de alta parte egalizarea varstei standard de pensionare a femeilor cu cea a barbatilor. Dezavuez categoric aceasta initiativa guvernamentala ca fiind inechitabila, paguboasa si in fapt nejustificata din cel putin trei motive.
in primul rand, intr-un stat normal, condus de un guvern responsabil, prelungirea varstei de pensionare ar trebui sa fie un drept, si nu o obligatie. Continuarea sau nu a activitatii profesionale ar trebui sa depinda exclusiv de vointa si respectiv de capacitatea persoanei de a-si exercita meseria la parametri optimi astfel incat, cine doreste, sa poata activa si dincolo de o limita de varsta fixata oricum arbitrar. Similar, varsta de pensionare s-ar cuveni flexibilizata suplimentar inclusiv intre femei, cel putin dupa categoria profesionala, caci a considera egale ca efort si uzura munca unei asistente medicale la oncologie de pilda cu cea a unei secretare sau pe cea a unei profesoare universitare cu cea a unei insotitoare de zbor imi pare o mostra de ignoranta desantata!
In al doilea rand, implicatiile proiectului de lege sunt de-a dreptul nocive pentru femeile angajate in sectorul public, aceasta intrucat initiatorul omite in mod comod reticenta angajatorilor din Romania fata de persoanele varstnice. Or, intr-o societate inca vadit si profund patriarhala precum a noastra, a aproba proiectul de lege ar insemna sa adaugam discriminarii asociate conditiei de femeie o a doua forma de discriminare, de acasta data dupa varsta. Unde, domnule prim ministru Boc, si cum, si in ce conditii se va putea angaja de pilda o femeie in varsta de 61 de ani, cu studii medii, fosta functionara la … primaria din Rachitele?!? Indraznesc sa sper ca in viitoarele dezbateri in comisii si in plen, nu vom invoca, asa cum face guvernul, pretextul tratamentului egal al femeilor cu barbatii pentru a cere in fapt femeilor sa lucreze pana cad literalmente din picioare!
In sfarsit, la fel cum a facut-o deja in pretinsa expunere de motive a proiectului de lege, guvernul va cauta in curand si in fata noastra pseudojustificari ale initiativei sale. Ni se vor fi mentionand atunci imbatranirea populatiei si cresterea treptata a sperantei de viata, agravarea ratei de inlocuire, sau prezumtive fraude masive in pensionarile pe caz de invaliditate, sau multiplicarea pensionarilor anticipate. Oricare vor fi aceste explicatii, la orice analiza sumara, de bun simt chiar, veti putea constata ca nu femeile varstnice din Romania sunt vinovate de toate acestea. Nu pe ele trebuie sa “ne razbunam” pentru eventuale cazuri frauduloase de pensionare anticipata; nici pentru lipsa oricarei politici demografice in ultimii 20 de ani; si nici pentru imbatranirea populatiei – un fenomen oricum global si nu strict cantonat Romaniei. Iar a trai mai mult nu inseamna necesarmente si a trai mai bine, sau mai sanatos, poate dimpotriva!