Respir…

Cu cat te indepartezi, la propriu vorbind, mai mult de Romania, cu atat interesele unora ti se par mai meschine, situatiile – excesiv mediatizate, iar oamenii mai ipocriti ca niciodata. Intamplator, plecarea mea la Strasbourg, la cea de-a 4-a sesiune a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, a coincis cu declansarea unei ”crize fara precedent” (politice, desigur) in Romania, amplificata de declaratiile stupide ale partilor beligerante. Luni dimineata, afland vestea remanierii ministrului Dan Nica si asistand neputincioasa la vanzoleala care cuprinsese tot personalul ambasadei pentru gasirea unei avion care sa-l duca cat mai rapid pe Adrian Nastase in ”punctul cel mai fierbinte al zonei de conflict”, am avut – pret de cateva secunde – un oarecare regret (cum, eu nu sunt in miezul evenimentelor!!!) Si, chiar daca regretul a fost de scurta durata, nu m-a impiedicat sa caut cu febrilitate stiri, informatii, orice ar fi avut legatura cu un subiect atat de ispititor. Am sunat in tara, am pierdut minute-n sir la telefon, am cautat in spatele cuvintelor si, mai mult decat atat, am devenit paranoica, exacerband starea de neliniste in care plonjase A. Nastase, inainte de a pleca din Strasbourg. Astfel hipnotizata de evolutiile politice de la Bucuresti, am coborat in plenul APCE si am incercat sa ma reconectez la problemele ”marunte” (deh!), de acolo. ”The war between Georgia and Russia: one year after” – era una dintre ele. Am iesit din starea de transa care ma tinuse captiva jumatate de zi, in secunda imediat urmatoare respingerii unui anumit amendament la Rezolutia mai sus amintita si care suna cam asa: ”…calls upon all parties to ensure the uninterrupted flow of gas, water and other basic humanitarian supplies across administrative boundary lines, in particular during the forthcoming winter months”. Nu, nu sunt ingrijorata de conflictul ruso-georgian, mai mult decat eram ieri! Insa, acolo, la Strasbourg, la 4 ore de zbor departare de Romania, am realizat cat de toxic poate fi mediul in care ma scald zi de zi la Bucuresti sau cat de periculoasa poate fi recrudescenta fenomenului politic – marca Traian Basescu, care trancende granitele tarii. Si… am hotarat ca trebuie sa respir, sa-mi incarc plamanii cu oxigen, sa ma intorc in tara si sa trag nadejde ca nu voi fi nevoita sa plec, nu stiu, in Somalia, sa zicem, ca sa-mi dau seama ca sistemul m-a pervertit si pe mine, ca m-am convertit la ticalosenie. Deocamdata, respir!