”Spun de la început că nu le ţin partea parlamentarilor şi nici nu îi plâng. Numai că nu pot să nu observ cu câtă patimă au minţit cei de la guvern, îndeosebi primul ministru în legătură cu “pensiile nesimţite”. Am să vă arăt mai jos cât de “nesimţite” sunt aceste pensii şi mai ales cât reprezintă ele în ansamblul sistemului public de pensii. Pe toate televiziunile eram minţiţi şi încă suntem cu privire la pensiile parlamentarilor. Iată că potrivit unui document eliberat de Ministerul Muncii la cererea conducerii democrat-liberale a Camerei Deputaţilor minciuna este demascată

1.Câte persoane beneficiază până acum de pensia de parlamentar?
Răspuns – Doar 516 persoane în toată perioada din 1990-2009 (aud că doar 83 sunt acum în plată).

2.Ce cuantum are o pensie nesimţită de ales al neamului?
Răspuns – Un fost ales primeşte o pensie de 3.610 RON lunar în medie (2.073 RON din partea CNAS şi 1.627 RON de la Buget).

3.Cât de mult înseamnă pensiile parlamentarilor vis-a-vis de totalul fondului de pensii?
Răspuns – Doar aprox. 2milioane de EURO în condiţii în care fondul total este de 800 de milionae de EURO.
Iată cum e cu adevărat cu pensiile nesimţite… Adică domnul Băsescu, Boc şi toată ţipă peste tot în gura mare că dacă ar fi scoase aceste “pensii nesimţite” de parlamentar, atunci toate problemele României ar fi ca şi rezolvate. E o dovadă că asta nu e decât o altă temă electorală destinată electoratului slab de înger.

Şi totul în condiţiile în care alte mii de bugetari au pensii de 100 si peste de milioane…”

1. Articolul este publicat de Ioska pe www.pesurse.ro, 29 octombrie 2009.
2. Documentul – la care face referire autorul – se gaseste pe site-ul mai sus mentionat.

Marti, 13 octombrie, 2009, Guvernul Boc a fost rasturnat prin votul coalitiei PSD-PNL-UDMR. Asta-i partea buna, sa zicem. Partea mai putin buna e ca Traian Basescu este inca presedintele Romaniei si singurul care, potrivit Constitutiei, desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru. Si, in conditiile in care domnia sa a afirmat clar si raspicat ca acesta ”nu poate fi independent de Palatul Cotroceni”, mi-e teama ca victoria partidelor de opozitie va fi una aparenta si de scurta durata, iar infrangerea – fara precedent – suferita acum de PDL va fi speculata la maximum de Traian Basescu. Incepand de astazi, presedintele Basescu se va juca cu noi, parlamentarii, asa cum un papusar o face cu marionetele lui, iar momentul ales pentru deschiderea stagiunii va coincide cu ziua in care il va nominaliza pe viitorul premier. Sper ca stagiunea se va incheia, insa, pe 6 decembrie. Pana atunci, delectati-va!

Cu cat te indepartezi, la propriu vorbind, mai mult de Romania, cu atat interesele unora ti se par mai meschine, situatiile – excesiv mediatizate, iar oamenii mai ipocriti ca niciodata. Intamplator, plecarea mea la Strasbourg, la cea de-a 4-a sesiune a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, a coincis cu declansarea unei ”crize fara precedent” (politice, desigur) in Romania, amplificata de declaratiile stupide ale partilor beligerante. Luni dimineata, afland vestea remanierii ministrului Dan Nica si asistand neputincioasa la vanzoleala care cuprinsese tot personalul ambasadei pentru gasirea unei avion care sa-l duca cat mai rapid pe Adrian Nastase in ”punctul cel mai fierbinte al zonei de conflict”, am avut – pret de cateva secunde – un oarecare regret (cum, eu nu sunt in miezul evenimentelor!!!) Si, chiar daca regretul a fost de scurta durata, nu m-a impiedicat sa caut cu febrilitate stiri, informatii, orice ar fi avut legatura cu un subiect atat de ispititor. Am sunat in tara, am pierdut minute-n sir la telefon, am cautat in spatele cuvintelor si, mai mult decat atat, am devenit paranoica, exacerband starea de neliniste in care plonjase A. Nastase, inainte de a pleca din Strasbourg. Astfel hipnotizata de evolutiile politice de la Bucuresti, am coborat in plenul APCE si am incercat sa ma reconectez la problemele ”marunte” (deh!), de acolo. ”The war between Georgia and Russia: one year after” – era una dintre ele. Am iesit din starea de transa care ma tinuse captiva jumatate de zi, in secunda imediat urmatoare respingerii unui anumit amendament la Rezolutia mai sus amintita si care suna cam asa: ”…calls upon all parties to ensure the uninterrupted flow of gas, water and other basic humanitarian supplies across administrative boundary lines, in particular during the forthcoming winter months”. Nu, nu sunt ingrijorata de conflictul ruso-georgian, mai mult decat eram ieri! Insa, acolo, la Strasbourg, la 4 ore de zbor departare de Romania, am realizat cat de toxic poate fi mediul in care ma scald zi de zi la Bucuresti sau cat de periculoasa poate fi recrudescenta fenomenului politic – marca Traian Basescu, care trancende granitele tarii. Si… am hotarat ca trebuie sa respir, sa-mi incarc plamanii cu oxigen, sa ma intorc in tara si sa trag nadejde ca nu voi fi nevoita sa plec, nu stiu, in Somalia, sa zicem, ca sa-mi dau seama ca sistemul m-a pervertit si pe mine, ca m-am convertit la ticalosenie. Deocamdata, respir!